10. Gravitatia nu este uniforma pe toata suprafata Pamantului 

Se pare ca in anumite locuri de pe Pamant, ne putem simti mai grei decat in altele. Acest fenomen este explicat prin faptul ca, in unele regiuni de pe planeta, atractia gravitationala actioneaza cu o forta mai mare decat in majoritatea zonelor. Un punct in care gravitatia se manifesta cu intensitate scazuta se afla in vecinatatea coastelor indiene, in timp ce, fenomenul atractiei actioneaza mai pronuntat in Oceanul Pacific de Sud. Cauza acestor iregularitati este momentan necunoscuta, de vreme ce nu aspectul suprafetelor pare sa influenteze aceste reactii. Ca atare, satelitii gemeni GRACE ai NASA, lansati in martie 2002, fac masuratori detaliate ale campului gravitational al Pamantului, care vor duce, spera cercetatorii, la descoperiri importante referitoare la gravitatie si la sistemele naturale ale Terrei.

 

9. Atmosfera evadeaza 

Datorita energiei termale, unele dintre moleculele aflate la granita superioara a atmosferei Pamantului isi maresc viteza de miscare pana la punctul in care pot evada din sfera de influenta a gravitatiei terestre. Acest lucru duce la o scurgere lenta dar constanta a atmosferei in spatiu. Deoarece hidrogenul nefixat are o greutate moleculara scazuta, el poate deprinde viteza necesara unei evadari mai rapide si se poate scurge in spatiul cosmic la o rata superioara. Din acest motiv, atmosfera actuala a Pamantului se oxideaza mai degraba decat se reduce, consecintele acestui fapt tinand de nivelul naturii chimice a vietii care s-a dezvoltat pe planeta. Atmosfera bogata in oxigen retine o mare parte din hidrogenul care supravietuieste, blocandu-l in molecule de apa.

 

8. Viteza de rotatie a Pamantul variaza 

Ca rezultat al variatiei fortelor gravitationale sub influenta Lunii, a Soarelui si a celorlalte planete din sistemul solar, precum si al altor mecanisme cosmice, viteza de rotatie a Pamantului in jurul propriei axe ajunge sa varieze in timp. Recent, zilele au devenit mai scurte cu sutimi de secunda, ceea ce sugereaza ca viteza unghiulara de rotatie a Pamantului in jurul axei sale a crescut. Factorii care induc aceasta sporire de viteza nu au fost inca determinati cu exactitate. De asemenea, datele inregistrate referitoare la rotirea Terrei prezinta oscilatii in functie de anumite perioade din an. Astfel, cea mai pronuntata incetinire a rotatiei planetei are loc iarna, in lunile ianuarie si februarie, cand Pamantul isi atinge viteza minima dintr-un an.

 

7. Centura de radiatie Van Allen 

Centura de radiatie Van Allen este un camp plasmatic aflat in jurul Pamantului, alcatuit din particule incarcate electric, tinute laolalta de campul magnetic al planetei. In timpul misiunilor Apollo, echipajele umane de la bordul aeronavelor au fost partial expuse radiatiei Van Allen, astronautilor crescandu-le sansa de a dezvolta forme de cancer de 5 ori mai mult decat persoanelor obisnuite. Totusi, NASA sustine ca a calculat in mod deliberat lansarile si traiectoriile navelor Apollo si a folosit orbitele de transfer spre Luna care doar au atins tangential marginea centurii deasupra ecuatorului pentru a minimaliza iradierea echipajelor. De asemenea, unele teste nucleare efectuate in spatiu au provocat centuri artificiale de radiatie. Starfish Prime, un test nuclear care a avut loc la mare altitudine, a creat o centura artificiala de radiatii care a avariat sau a distrus o treime dintre satelitii aflati pe orbita joasa a Pamantului in acea perioada (1962). Aceeasi ar fi probabil soarta tuturor satelitilor de pe orbita Pamantului, daca s-ar afla sub incidenta centurii de radiatie Van Allen.

 

6. Luna se indeparteaza de Pamant 

Dupa 25 de ani de masuratori si inregistrari de date, a devenit limpede pentru oamenii de stiinta ca orbita Lunii isi mareste incet volumul, iar satelitul natural al Pamantului se indeparteaza constant de planeta noastra. In cifre mai exacte, satelitul natural al Terrei se indeparteaza de noi cu o rata de patru centimetri anual. Conform astronomilor, se pare ca aceasta tendinta va persista pana atunci cand Soarele va deveni o giganta rosie, peste aproximativ cinci miliarde de ani. In timpul acestei faze solare, atat Pamantul cat si Luna vor fi afectate de atmosfera aflata in expansiune a stelei si se vor reapropia. Atunci, Luna va reveni spre Pamant pana la limita inferioara a distantei posibile dintre cele doua corpuri, ajungand la o departare de 18.470 kilometri, asa-numita “limita Roche”. Rezultatul final va fi insa distrugerea Lunii in fragmente foarte mici care ar urma sa alcatuiasca, in jurul ecuatorului Terrei, un disc de resturi cu diametrul de aproximativ 37.000 kilometri, asemanator inelelor saturniene.