Un interviu in exclusivitate pentru DESCOPERA.ro cu regizorul Sergiu Nicolaescu.

Viata ca un film 

Peste 50 de productii cinematografice realizate in aproape tot atatia ani de cariera prodigioasa, mai bine de 35 de roluri principale si peste 1 miliard de spectatori in toate colturile lumii – aceasta este cartea de vizita a celui mai popular regizor roman din toate timpurile. Un nume care a facut istorie la propriu alaturi de o generatie de exceptie a actorilor romani, o personalitate covarsitoare pentru lumea filmului romanesc si un om a carui viata se confunda de multe ori cu cea a personajelor carora le-a dat viata... Sergiu Nicolaescu.

Sergiu Nicolaescu este un om care iese, fara doar si poate, din canoanele vietii de zi cu zi. Asta poate si pentru ca ne-am obisnuit sa il comparam cu personajele nemuritoare pe care le-a intruchipat de-a lungul timpului: justitiarul de fier din seria celebra a comisarului Miclovan/Moldovan, neinfricatul capitan Andrei din filmul Nemuritorii, generalul Marinescu in impresionanta productie Noi cei din linia intai, Mircea cel Batran, maresalul Averescu sau Carol I, ca sa numim doar cateva dintre zecile sale de roluri. Un om care si-a dedicat intreaga viata filmului si care traieste azi satisfactia unui vis implinit.

De la copilul rebel care ii mituia pe paznicii cinematografelor pentru a se lasa furat de magia marelui ecran, la tanarul absolvent al Institutului de Marina si pana la semnificativa contributie pe care a avut-o in filmul romaneasc, Sergiu Nicolaescu a fost, asa cum el insusi o declara, manat de o singura pasiune, aceea de a da viata iluziilor in lumea cinematografului. O pasiune pe care maestrul Nicolaescu a transformat-o de-a lungul anilor in vocatie si care l-a purtat indiscutabil in inimile a milioane de romani. Dar despre viata sa fascinanta si despre visele care l-au manat catre o cariera de exceptie, il vom lasa chiar pe el sa vorbeasca.

Carol I – Un destin pentru Romania 

In luna ianuarie a anului 2008, un comunicat de presa al Spitalului Elias anunta ca regizorul Sergiu Nicolaescu a fost operat pe creier, pentru a doua oara in decurs de doua saptamani. Doua luni mai tarziu, in una din primele sale aparitii publice de dupa operatie, Nicolaescu a povestit deschis despre cea mai dificila perioada din viata sa: la 78 de ani, a reinvatat sa vorbeasca, sa mearga si sa scrie. In acest context, carcotasii n-au asteptat prea mult pana sa concluzioneze ca Supravietuitorul va marca finalul carierei regizorului.

11 august 2008, castelul Peles. Sergiu Nicolaescu, imbracat in uniforma regala a lui Carol I, se pregateste sa filmeze prima secventa a docu-dramei Carol I – Un destin pentru Romania. E un proiect castigat la CNC in 2006, foarte drag regizorului, pentru care s-a documentat intens in ultimii doi ani. Exista si o motivatie de ordin sentimental: lungmetrajul ii prilejuieste lui Nicolaescu intoarcerea la personajul pe care l-a interpretat in Pentru patrie in urma cu 30 ani: regele Carol I. “ E pentru prima data in istoria cinematografiei romanesti cand un actor interpreteaza acelasi personaj la un interval considerabil de timp” subliniaza regizorul.

De ce Carol? “In primul rand pentru ca era in zodia Berbecului, ca mine, iar in al doilea rand pentru ca i se spunea Neamtul. Si mie mi se spune la fel. Ca si Carol, iubesc precizia, cuvantul si munca ordonata. Cam acestea ar fi lucrurile care ne-au apropiat.” explica regizorul.

Nicolaescu recunoaste ca intoarcerea la acest personaj nu a fost premeditata, nici macar ca urmare a admiratiei nedisimulate fata de cel pe care-l considera creatorul Romaniei moderne. Ideea acestui proiect a aparut in urma cu cativa ani, initial sub forma unei serii de documentare despre figurile emblematice ale istoriei romanilor. Unul dintre ele ii era dedicat lui Carol I, insa accentul urma sa cada de aceasta data pe ultimele luni din viata regelui, prins la mijloc intre Puterile Centrale si Antanta, la inceputul primului Razboi Mondial. Momentul in care regizorul a realizat ca daca l-ar face, ar avea exact varsta lui Carol in 1914, a pecetluit soarta proiectului.

Documentarea a durat doi ani, iar scenariul semnat de Emil Slotea a primit viza vicepresedintelui Academiei Romane, istoricul  Dan Berindei. “Noi, ca regizori, avem un avantaj in fata istoricilor: ei nu pot lua in considerare decat materiale scrise. Noi, ca regizori, luam si legendele care, de multe ori, sunt foarte aproape de adevar.” crede Nicolaescu. Mica parte din dialogurile redate in film sunt imaginare, insa in cea mai mare parte acestea au fost reconstituite conform marturiilor istorice. Un exemplu concret in acest sens sunt jurnalele Reginei Maria, care au fost principala sursa de documentare pentru personajul interpretat de Andreea Sofron in acest film, dupa cum marturiseste regizorul: “M-am documentat foarte bine pentru Regina Maria si tot ce-am luat - dialoguri pe care ea le-a purtat cu Carol sau comportamentul ei fata de Carol, judecata ei in fata lui Carol - e luat din materialele scrise de Regina Maria”.

Cu o zi inainte de finalul filmarilor, Nicolaescu admitea ca “Proiectul acesta a fost la fel de dificil ca Mihai Viteazul sau Dacii, a necesitat o documentare la fel de minutioasa si recunosc ca m-a obosit putin. Nu e un moment care sa intereseze istoria Romaniei, si cu toate astea sper sa aiba succes, pentru ca e un film facut cu multa ambitie si e una din cele mai bune docu-drame facute vreodata in cinematografie. Si chiar daca Regele Carol I nu a fost foarte iubit de romani, eu sustin ca are merite incontestabile si sunt foarte laudativ in ceea ce priveste existenta lui ca Rege al Romaniei. De altfel, am pastrat in film si o replica pe care Carol insusi a scris-o: Sunt mandru ca sunt german si la fel de mandru ca sunt Regele Romaniei!”.